Foarte interesanta disputa starnita de ultimul post al blogului lui Radu.
(apropos Radu, nu am reusit sa ne vedem la berea respectiva in Vama).
Asadar cat de putini sunt putinii oameni (2-3) din piata capabili sa construiasca proiecte noi pe bune?
Cred ca cei 2-3 oameni la care se face referire nu sunt oamenii care se ocupa efectiv de project management, ci doar varful icebergului. Sunt fie antreprenorii de succes, foarte implicati si foarte dedicati, fie top managementul unor companii foarte active in acest domeniu. Ambele categorii se bucura de o foarte mare vizibiliate / expunere publica si le este asociata o imagine de invingatori / guru ai internetului. Ce se ascunde in spatele lor?
1. O impartire initiala a zonelor de influenta, un soi de pact de neagresiune care astazi nu mai exista, fiecare fiind in razboi cu fiecare. Imi amintesc perioada de inceput a internetului in Romania, perioada in care putinii actori care isi incercau norocul pe o piata care nu exista inca si pe care se putea face practic orice, isi imparteau domeniile de activitate pe principiul e destul loc pentru toata lumea, nu are rost sa ne distrugem inainte de a ne naste. Unii se ocupau de recrutare online, altii de e-commerce, altii de un anumit target, anumite servicii. Regulile erau simple: nu ma bag pe domeniul tau daca nu te bagi pe domeniul meu, impreuna crestem fara sa ne dam in cap, e destul loc pentru toata lumea. (concurenta zero sau minima)
2. Odata consolidata cat de cat prezenta pe un anumit segment, a inceput o perioada de colaborare, de promovare reciproca a propriilor produse prin intermediul produselor celorlalti playeri. Era o etapa in care toata lumea discuta cu toata lumea parteneriate, posibilitati de colaborare, fuziuni, etc. Apar noi playeri si implicit concurenta. Cei care au facut atunci cele mai bune parteneriate au luat un avans considerabil si isi pastreaza prima pozitie unii chiar si astazi.
3. Se cristalizeaza liderii de piata, atat pe zona de brokeraj (netbridge), servicii online (bestjobs, videomax, emag, kinecto) si publishing. Trusturile media se bucura de cea mai mare audienta online (evenimentulzilei) datorita continutului propriu, actualizat zilnic. Explodeaza fenomenul copy-paste si site-urile de revista presei. Batalia se muta pe content. Apar playeri noi care reusesc sa se impuna pe piata, se cristalizeaza adevarate retele de publishing ce se lupta in declaratii pentru prima pozitie pe piata si pentru atingerea primului milion de vizitatori unici / luna. Notiunea de audienta online devine extrem de controversata.(concurenta moderata)
4. Un investitor puternic incerca gruparea celor mai puternici playeri sub un singur steag. Au loc discutii cu majoritatea antreprenorilor insa nu toata lumea e dispusa sa vanda. Se creeaza cel mai puternic grup existent ever in Romania si cu toate acestea tentativa esueaza datorita neintelegerilor si a orgoliilor.
5. Trusturile media recruteaza unii dintre cei mai buni oameni. Unele din cele mai de succes companii online se prabusesc spre suprinderea tuturor. Fonduri de investitii forteaza intrarea pe piata in cautare de proiecte online si de oameni capabili sa le realizeze. Are loc cea mai masiva migrare de personal intalnita vreo data pe online. Omul ca factor de succes intr-un business online este mai mult ca oricand pus in discutie, dincolo de tehnologie, resurse financiare, etc. Pionerii online-ului demonstreaza ca e un business in care factorul uman este vital. Se cauta cei 2-3 oameni capabili sa construiasca proiecte de succes pe bune.
Asadar cine sunt acesti oameni cautati de toata lumea? Aici as imparti in mai multe categorii, in ordine valorica:
1. Antreprenori:
- Autocrati, dedicati, foarte valorosi, care si-au asumat in totalitate riscul si au reusit sa isi faca proiectul cap-coada ocupandu-se personal de toate detaliile, ai caror angajati nu au facut decat sa execute in tocmai specificatiile comandate. Focusul acestora este pe dezvoltare, consolidarea pozitiei pe piata. (cel mai elocvent exemplu in acest sens fiind Calin Fusu)
- Orientati catre oameni, excelenti comunicatori, caracterizati de leadership, ce cauta sa formeze cea mai buna echipa si cei mai buni oameni carora le deleaga aproape in totalitate managementul diferitelor proiectelor. Cea mai mare inclinatie spre asumarea riscului. Se sarbatoresc marile succese dar si insuccesele spectaculoase. Focusul acestora esta pe asigurarea resurselor. (cel mai elocvent exemplu in acest sens fiind Vlad Stan)
2. Top-management al unor companii / divizii online care folosind resursele puse la dispozitie de investitori (financiare, continut, sistem de relatii, etc) au avut capacitatea de a se impune pe piata asumandu-si un anumit nivel de risc. (cel mai elcovent exemplu in acest sens fiind Orlando Nicoara)
3. Project manageri care au planificat si implementat cap-coada proiecte de succes pe baza unor resurse puse la dispozitie de catre antreprenori / top management. Aceasta cea de-a doua categorie este cea cu cei mai numerosi membrii. Nivelul de risc asumat minim. In general acestia sunt total sau foarte putin cunoscuti, umbriti de vizibilitatea antreprenorilor, categoria celor care tac si fac.
Posibilitatea de a exista astfel de oameni in afara industriei, care sa poata dezvolta proiecte online de succes de la zero, cap-coada, prin forte proprii este, din punctul meu de vedere, zero. De ce spun asta:
1. Probabilitatea ca ideile lor sa fie fezabile este minima. Intr-un anumit fel simte piata cineva din interiorul ei, care in ultimii x ani si-a petrecut minim 12 ore in acest media studiindu-l in cele mai mici detalii (milioane de informatii acumulate) si altfel un outsider (care face mainly surfing).
2. Intelegerea comportamentului internautului nu poate fi facuta prin extrapolare. Ea poate fi inteleasa numai prin experimentare, prin informatii statistice ce nu sunt accesibile neinitiatilor.
3. Punerea in practica cu succes a acestei idei este extrem de dificila, de la etapa de structurare, tehnologie, design pana la vanzare. Toate necesita cunostinte multidisciplinare si o excelenta cunoastere a domeniului, cunoastere ce nu poate fi dobandita decat prin experienta in munca.
4. Capacitatea de a promova un astfel de proiect, in lipsa intelegerii mediului online si in lipsa unei finantari substantiale este minima.
5. Lipsa de experienta pe o piata atata de dinaminca este o premisa a esecului.
6. Inexistenta unor contacte persoanale cu principalii playeri de pe piata este un handicap major.
Asadar, piata s-a inchis. A devenit ermetica.
Nimic de succes nu mai poate fi dezvoltat in lipsa unui insider.
Resursele sunt limitate.
Si ceea ce se intampla in ultimul timp arata ca sunt si foarte prost protejate.
